Anexita | Tot ce trebuie sa stii despre anexita

Prezentare

Anexitele se incadreaza in randul afectiunilor inflamatorii pelvine feminine si reprezinta inflamarea ovarelor si trompelor uterine putand afecta in diferita masura si uterul. In general, inflamatiile sunt bilaterale (insa mai accentuate in una din parti) iar leziunile predominante sunt localizate cel mai adesea la nivelul trompelor uterine, ovarele fiind afectate in mai mica masura de procesul inflamator. Anexitele sunt afectiuni ginecologice foarte frecvente, statisticile apreciind ca o femeie din patru sufera de anexita.

Simptomatologie si cauzele anexitei

Anexitele se caracterizeaza prin dureri resimtite la nivelul abdomenului si la nivel pelvian. Deasemenea, anexita poate fi insotita de febra, tulburari de menstruatie, secretii vaginale abundente si/sau de culoare alb-galbui, sangerari, dificultati la urinare, senzatia de „arsura” si tensiune locala, dispareunie (dureri in timpul raporturilor sexuale), cefalee (dureri de cap), ameteli, uneori greata si/sau varsaturi. Nu este obligatoriu ca toate aceste simptome sa apara si deasemenea persoana afectata poate sa nu prezinte nici un simptom (anexita asimptomatica).

Anexitele pot fi acute sau cronice si in ambele cazuri, inflamarea este cauzata adesea de infectii bacteriene- dar se poate face referire si la infectii virale, fungice, parazitare. Infectia cu bacteria Chlamydia este insa adesea asociata cu anexitele si este una dintre cele mai periculoase, putand cauza sarcini ectopice (sarcini extrauterine) sau infertilitate. Exista un bine cunoscut mitul conform caruia anexitele se datoreaza frigului, insa statisticile medicale arata ca frigul este doar un factor favorizant, care eventual se suprapune peste o patologie deja existenta, el nefiind de fapt o cauza directa a inflamarii.

Printre bacteriile cel mai frecvent associate cu producerea de boli inflamatorii pelvine se numara: Neisseria Gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, Mycoplasma, stafilococi si streptococi.

Preventie Diagnosticare

Controalele regulate la medicul ginecolog, adoptarea unei igiene sexuale corecte, evitarea partenerilor sexuali multiplii si protejarea in timpul actului sexual (prezervativul) reprezinta cateva masuri de preventie foarte eficiente.

Pentru evitarea consecintelor grave nedorite, este esentiala depistarea precoce a anexitei si a cauzelor sale. De aceea la aparitia primelor simptome se recomanda programarea imediata la un consult de specialitate.

Diagnosticarea anexitei se stabileste de catre medic, in urma unui examen ginecologic insotit de analize specifice (examenul secretiei vaginale, laparoscopie, ecografii transvaginale, probe de pe colul uterin, eventual si alte investigatii necesare). Exista si situatii foarte rare in care este necesara interventia chirurgicala.

In cazul unui diagnostic diferential pot fi luate in considerare: apendicita acuta, sarcina ectopica, infectii ale tractului urinar, tumori sau chisturi ovariene, endometrioza, avort septic, enterita acuta si altele.

Tratament anexita

Bolile inflamatorii pelviene netratate corespunzator pot reaparea, riscurile si complicatiile (infertilitate, aderente de pelvis, sarcini extrauterine, stenoze de trompa uterina, etc) crescand odata cu reaparitia acestora (complicatiile cronice apar, de obicei, dupa 3 episoade de anexita). Trebuie cunoscut faptul ca desi infectiile ce cauzeaza anexite pot fi tratate, in anumite circumstante, efectele infectiilor pot fi permanente si de aceea depistarea precoce si tratarea adecvata reprezinta doi pasi extrem de importanti pentru prevenirea afectiunilor ireversibile ale sistemului reproductiv feminin.

Tratamentul alopat al anexitei este stabilit in functie de cauza si consta indeosebi in administrarea antibioticelor recomandate de catre medic, vitaminoterapie, eventual antiinflamatoare nesteroidiene si repaos. Tratamentul anexitelor cronice este insa mai dificil si in general de lunga durata. Desi anexitele in sine nu sunt contagioase, infectiile cu transmitere sexuala sunt contagioase si partenerul trebuie sa urmeze deasemenea tratamentul medicamentos recomandat de catre medic pentru a evita reinfectarea sa si a partenerei. Partenerul trebuie de asemenea sa respecte regulile de igiena intima si utilizarea masurilor de protectie in timpul actului sexual.

Tratamentele naturiste includ „antibioticele naturale”, suplimente nutritive si/sau supozitoare cu proprietati antibacteriene, antiinflamatorii, antiseptice, antifungice, cicatrizante insotite de fortifianti ai sistemului imunitar, insotite de unn regim de viata sanatos.